Cinematograf 3D Calarasi – cronica

Mergând prin oraş văd un afiş : ”Pirates! Band of Misfits” la Teatrul Popular. Fiind unul dintre filmele pe care îmi doream să le văd, am decis să ignor avertismentele care se gândeau la păstrarea integrităţii mele corporale[1] şi să mă duc la fostul Teatru Popular să văd despre ce este vorba. Erau trei zile de spectacol, vineri, sâmbătă şi duminică, cu două sau trei reprezentaţii pe zi. Am ales duminică ora 10’30.

Cu ceva mai puţin de o oră înainte am fost acolo să îmi iau bilete. Vântul schimbării şi al marketingului băteau prin sală … a pustiu. Mă bucur însă să aleg două locuri centrale, dau 12 lei pe bilet pentru un film 3D şi mă duc spre cofetărie (nu era zbor Wizz Air să stau lângă uşă să prind primul locurile bune).

Venind şi ora filmului, am intrat în sală cu ochelarii 3D în mânuţă şi am avut parte de o reacţie pe care majoritatea creatorilor de emoticonuri o numesc ‘jawdrop’ [2]. Sala era complet schimbată. Au reamenajat’o acum câţiva ani, schimbând scaunele galbui şi tocite cu unele vişinii frumoase şi arăta chiar foarte bine. Acum însă arăta bestial. Imaginaţi’vă orice cinematograf modern din Bucureşti şi reduceţi numărul de locuri. Scaune mari, roşii, comode, cu spaţiu de depozitat paharul de carton de cola. Zugrăvit, totul frumos şi nou. Am fost impresionat.

Filmul s’a auzit bine, fără acel ‘am cu ce mă, am cu ce’ dat blană al unui IMAX. Imaginea 3D pe timpul trailerelor precum şi a primelor minute din film a lăsat de dorit. Nu ştiu cauza, nefiind expert în domeniu nu’mi dau cu presupusul, dar se vedea de parcă nu aveam ochelarii la ochi. Din fericire s’a remediat şi am avut parte de un film 3D. Per total a fost o experienţă neaşteptat de plăcută.

Acesta este punctul în care îmi transform postul din naraţiune în eseu ‘for and against’. Pe de o parte vreau să fac reclamă acestui cinematograf. Cu cât vin mai mulţi oameni plătitori de bilet, cu atât scad şansele falimentului şi şansele de a fi singur în sală. Ambele lucruri sunt extrem de neplăcute, având în spate experienţa fostului Cinematograf Orizont. Nu am văzut ‘Return of the Jedi’ după ce văzusem primele două filme, pentru că eram singurul în sală şi n’au dat drumul la proiecţie şi a trebuit să merg până la Bucureşti să văd 300, atunci când cinematograful nu mai exista de loc.

Pe de cealaltă parte, mediatizându’l, cinematograful are şansa să devină un loc ‘cool’ unde vin toţi ţăranii cu piţipoance la braţ. Da, am o atitudine elitistă de scârbă. Dar vreau să văd un film într’un mediu civilizat. La teatru, ironia că telefonul de ultimă generaţie este mai inteligent decât utilizatorul său (care nu ştie ce butoane să apese să îl dea pe silenţios), dar nu destul de inteligent încât să detecteze unde se află şi să se dea singur pe mut, m’a înţepat de mult prea multe ori. Deja acest lucru a ajuns o ofensă minoră şi e la modă să răspunzi în sală şi să spui ”Sunt la teatru” trogloditului de la celălalt capăt al eterului care nu se prinde că ar trebui să nu te mai deranjeze şi să închidă, nu să ceară detalii. La teatru, unde inteligenţa populară spune că vin oameni ceva mai bine crescuţi.

Filmul a fost o comedie animată, în sală erau mulţi copii. Au râs şi ei, am râs şi eu. Nu cer o linişte totală. Dar nu vreau să’mi imaginez doi mârlani vorbind despre cum ”a combinat’o pe aia” în timp ce eu aştept să apară alienul din ‘Prometheus’. Iar dacă asta se va întâmpla, mă rog ca personalul să aibă destul curaj să îi dea afrară. Eu unul voi aplauda.

1 – pisica curioasă moare repede
2 – 

Advertisements

~ by eindrake on 13 May 2012.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: