ETA 33 ore si 24 de minute. Desigur, daca o sa va uitati la data/ora postului aceasta estimare nu va fi foarte exacta. Insa va va ajuta sa determinati cam cat imi ia mie sa scriu asa ceva. Si nu mi se pare absolut intamplator faptul ca pana la finalul primului paragraf deja a intervenit alta activitate care sa-mi distraga atentia.
A fost un an bun. A inceput dubios (eram la Amsterdam – munceam), a continuat genial (am vizitat majoritatea oraselor de pe valea Dunarii si a Rinului – si am fost platit pentru asta) si s-a terminat , ei bine nu s-a terminat, dar fac pariu ca s-ar fi putut termina mai bine. Mult mai bine, dar in acelasi timp si mult mai rau, asa ca nu ma plang. A fost un an bun.
La inceputul anului am primit un hard disk portabil de 750 gb – mai mult decat toate calculatoarele si partitiile prin care mi-a umblat mouse-ul la un loc. Aveam brusc un loc in care sa-mi pun toate pozele fara sa-mi fac calculatorul sa geama si sa urle ca are toate partitiile pline. Mai mult, trasul pozelor in format-ul RAW (sau bine, NEF, caci sunt un Nikonist) era o posibilitate nu numai teoretica. Obijnuiesc sa tin toate pozele pe care le fac la un shooting – si cele bune, si cele aparent slabe. Motivul – cand mai iau shootingul odata la mana sa-l mai reselectez, descopar lucruri noi, vad ceva special in poze peste care am trecut de 6 ori fara sa vad nimic. Si astfel mi-am petrecut primavara – ordonand cronologic toate shootingurile mele, etichetandu-le, aranjandu-le frumos. Dupa aceea am continuat cu selectarea lor, dar nu am mai avut acelasi spor. Vedeti voi, selectarea nu o pot face fortat. Nu este o inventariere facuta de un functionar public, este creatie facuta de un artist. Eu asa o percep.
Cheful meu de selectat poze a avut accente manelistice[1] anul aceasta. Dar si cu el asa, am lucrat 16/23 portrete si 26/61 peisaje/arhitectura (acestea din urma insa numai din calatoriile de anul acesta). O prietena careia i-am aratat selectia mea m-a indemnat sa le pun pe blog “ca daca le pui pe dev o sa le stergi si din toate astea vor ramane doar 2-3″. Si are dreptate – folosesc deviantART pe post de portofoliu, si-l actualizez… la fiecare cativa ani 
. Asa ca profitand de frumoasa ordine si disciplina a pozelor mele, anunt ca acest blog va avea in 2012 o usoara tendinta foto.
Sfarsitul lunii martie m-a prins pe undeva prin Amsterdam. Tocmai ce iesisem din muzeul Van Gogh (ganditi-va la cea mai rea raceala in gat pe care ati avut-o. acum ganditi-va cum ar fi sunat Van Gogh cu gatul umflat si usturator si rosu … ei, cam de doua ori mai rau se pronunta numele lui pe olandeza) si ma uitam prin Museum Shop cand privirea imi ramane la o agenda. Foarte frumoasa, imbracata intr-o imitatie de piele portocalie, cu fragmente dintr-o scrisoare a celebrului pictor si semnatura lui gravata pe coperta. Mi-a placut mult. Am cumparat-o pe loc. Aceasta agenda portocalie urma sa devina jurnalul meu de calatorie pentru 2011. Iar de calatorit, o Doamne, cat am mai calatorit. O numaratoare grabita imi indica 21 de muzee vizitate anul acesta. La capitolul castele si fortificatii vazute (nu neaparat si din interior) cred ca pot trece foarte lejer de 40. Biserici, palate, nu mai spun. Din perspectiva turismului, a fost un an genial. Ar fi fost si pacat sa imi ramana agenda goala. Inca mai am o luna de trecut in ea, imi pare rau caci va fi unul din lucrurile lasate pentru 2012, nu cred ca voi putea sa o actualizez in orele ramase. Dar am facut-o frumoasa. Am lipit biletele de intrare la muzee, am desenat ce am vazut, am scris impresile mele si datele altora si din pacate am facut-o mult prea impersonala pentru publicare. Cu cateva anecdote de munca cum ar fi batranelul care ma intreaba daca schimbam apa imbuteliata zilnic, ar fi fost o lectura mult mai palpitanta.
Mi-am indexat in tabele excell si celelalte colectii. Am incercat sa fac putina ordine in lumea ce ma inconjoara. A venit timpul blogului acum.
A fost un an bunicel si pe plan muzical. Am reusit sa ajung la concertul Bon Jovi si mi-am tinut promisiunea de a urla ca o adolescenta descreierata. M-a incantat cat de lung a fost, insa as fi preferat sa puna piesele vechi si prin mijlocul concertului, nu doar la bissuri. Dar sunt foarte fericit ca nu a trebuit sa-i injur ca nu mi-au cantat Living on a Prayer, vedeti voi, melodia aia are o incarcatura emotionala puternica pentru mine. Al doilea concediu m-a dus la In Flames. Trebuie sa recunosc ca a fost o trupa noua pentru mine pana anul acesta. Am mers la ei in ideea “bun, am concediu de pe X, pe Y, hai sa vedem cine vine atunci. In Flames, bun, am auzit de ei, hai sa vedem cum canta”. Au fost o surpriza placuta, atat pe albume cat si live. Si acum tin minte claritatea sunetului din Come Clarity. Au cantat tot ce voiam de la ei. Alti fani mai vechi au fost putin nemultumiti, dar pentru mine The Quiet Place si Take This Life au fost de ajuns. Si ca un bonus, la ambele concerte am avut parte de companie foarte placuta. E si pacat sa nu ai cu cine sa comentezi concertul dupa terminarea lui.
Continuand cu planul muzical, nu am ascultat destule albume noi incat sa fac topul lui 2011, dar trebuie sa fac cateva mentiuni. Symphony X – Iconoclast. Am adorat albumul. Era in playlistul meu preferat de jogging. Si desi combinatia jogging / progressive metal pare usor aiurita, va asigur ca are ceva special la mijloc. Pandemonium de la Preety Maids iar mi-a placut si Glorious Collision de la Evergray are cateva piese bune. Iar acum sa enumar cateva formatii nou descoperite. Coma, pe care ii stiam de la Bruzli il bate pe Van Dame, se pare ca pot mult mai mult banietii. M-au surprins foarte placut cu “3 minute” si “Coboara-ma-n Rai“, mi-a placut mult linia de bass, parca usor data mai in fata. Se aude bine, clar. Nota 10. Continui apoi cu Riverside. “In two minds” are sanse din ce in ce mai mari sa ajunga pe lisata mea de melodii de inima albastra.
Cea de a 7-a arta a cam somat in programul meu de anul acesta. Nu am vazut decat doua filme la cinema iar acelea au fost “I am number 4″ si “Transformers 3″. Si pe cuvant ca altceva mai palpitant nu era in program. De la .. magazinul de inchiriat DVDuri insa am imprumutat “Limitless” care mi-a placut mult, “Source Code” la fel si in final “The Way Back”. Mai mentionez ca filme bune de vazut “Elite Squad : The Enemy Within” si “Despicable Me”. Da, stiu ca nu toate sunt din 2011. Asta aveau la magazin. La capitolul seriale am vazut tot “Battlestar: Galactica”. A fost a treia oara cand am inceput sa-l vad. De fiecare data intervenea altceva si nu-l terminam. Dar mi-a placut atat de mult incat nu am simtit nevoia sa sar peste episoade/sezoane. E superb. Unul dintre cele mai misto seriale pe care le-am vazut. Imi place cum joaca actorii, imi place subiectul, este destul de dur si realist. Are schimbari neasteptate de situatie, are tot ce vrei. Respect. “Breaking In” a fost un serial (sau inca o mai fi) cu atat de multe poante pentru cunoscatori incat nu am cum sa nu-l apreciez. Anul acesta l-am petrecut mai mult cu SFuri. Am vazut Firefly iar dupa aceea primul sezon din Farscape si m-am intrebat cum naiba de l-au anulat pe primul cand cel de-al doilea are 4 sezoane si mi s-a parut mult sub. Am vazut cele doua sezoane din Stargate Universe si i-am injurat ca l-au lasat in coada de peste.
Ma bucur ca am gasit destul timp liber incat sa mai si citesc. Am continuat cu trendul SF luat de la filme si seriale. Vreau sa citesc Asimov, dar in ordine logica. Asa ca dupa ce am citit si recitit “Eu, Robotul” acum cativa ani, am continuat anul asta cu “Caverne de Otel” si “Soarele Gol” si in vreo cateva zile cred ca termin si “Robotii de pe Aurora”. Am vrut sa citesc Ringworld dar pana sa fac rost de ea am inceput Saga lui Ender si-am citit primele 3 carti din ea. In timp ce “Jocul lui Ender’ este o lectie de leadership care mi-a placut mult, “Xenocide” m-a incantat cu implicatiile ei filozofice si ma bucur ca nu fac topuri altfel cu greu m-as fi hotarat daca e cea mai misto carte pe care-am citit-o anul asta sau a fost altceva mai bun. Din ceva ce-ar fi putut sa fie mai bun mentionez Ubik de Philip K. Dick. Ador cel mai mult maniile pe care le inventeaza. Oamenii semivii (sau semimortii, depinde cum vrei sa o iei), Matahala Prietenoasa si Mercerismul din “Viseaza androizii oi elecrice?”, Oracolul din “Omul din castelul inalt”. Nu m-ar mira ca in una din cartile lui sa gasesc mania unei generatii, a unui univers virtual care sa semene cu facebookul. Anul l-am terminat citind A Song of Ice and Fire. Am vazut Game of Thrones, mi-a placut si am zis sa citesc si cartile care zaceau la mine pe stick de cateva luni bune. Daca nu munceam, daca nu trebuia sa dorm, as fi inchis fiecare dintre cele 3 carti pe care le-am citit (pe prima am sarit-o) numai dupa ce le-as fi terminat. Mi-au placut la nebunie. De mult nu am mai intalnit o lectura care sa ma captiveze atat de tare, care sa nu ma lase sa dau cartea jos din mana. Daca la “Xenocide” nu voiam sa citesc ultimul capitol de frica sa nu termin cartea, aici nu stiam cum sa citesc mai repede (nu , nu sar paragrafe) sa aflu ce se intampla.
Intr-un final, la revedere 2011, sper ca urmasul tau sa fie pe jumate la fel de bun cum ai fost tu. Multumiri tuturor.
—
[1] – “Tu vii si pleci cand vrei, mereu ma lasi plangand, am nevoie de tine mai mult ca oricand” – versuri dintr-o manea pe care am ascultat-o de mult prea multe ori fara voia mea, dar cu voia vecinilor
Posted in carti, ce face, filme, fotografie, muzica
