Lista de filme 2012

•20 November 2012 • Leave a Comment

Introducere pentru un anumit club de fillme.
Imi plac filmele SF. Ti se da mana libera la viitor si poti face ce vrei cu ea, atata doar sa ai un dram de inspiratie. Dar, chiar si asa se da in bara la capitolul imaginatie puternic. Inception, desi memorabil pentru secventele cu orasul pliat care mai apoi explodeaza, pentru secventele de cadere din holul unui hotel si nu in ultimul rand pentru sunetul acela de goarna genial (mai ales daca ati vazut trailerul in cinema) sunet care pe mine unul m-a facut da vreau sa vad filmul neaparat dupa numai un teaser de 30 de secunde, are cateva elemente comune cu Matrix. Facand abstractie de ordinea aparitiei, In Time (2011) + Matrix (1999) = Repo Men (2010). Gamer (2009) = Surrogates (2009). Si in ciuda faptului ca’s fan, nici nu ma iau de filme post apocaliptice – oare cate nu au plecat din introul Fallout 3 ?
Dar iata ca m-am plans destul. Vreau sa arat ce am gasit sau regasit. Incep cu

Cloud Atlas. Un trailer care m-a impresionat pana la lacrimi. Cu riscul de a imi atrage legiuni de elfi si dwarfi si orci in cale, cu riscul de a mi se pune Gandalf in cale, pe pod in Alterac Valley si a nu ma mai lasa sa trec nicicand, cu riscul de-a primi un bitchslap peste fata cu Hobbitul, editia cartonata, dear Hollywood, if there’s one, just one movie you won’t fuck up this year, let it be this one. Da, stiu, se lanseaza saptamana asta. Dar chiar si-asa.
Al doilea film, i-am prins cateva secvente la televizor (stiu, de necrezut). Era Angel-A. Am adorat premiza, in care un tip vrea sa se sinucida sarind in Sena, si langa el un fotomodel se arunca si ea. Tipul sare si o salveaza, apoi ea spune ca-i ofera viata ei.
Si-al treilea este Cashback. In urma unei despartiri, protagonistul are insomnii. Ziua lui a primit 8 ore in plus, asa ca le va folosi angajandu-se in tura de noapte la un supermarket. Incepe apoi sa aiba halucinatii si sa creeze in timpul lor. As pune linkul dar apar doua domnisoare topless in el si nu vreau sa prezint astfel de continut pe blog.

In caz ca nu e clar, nu le-am vazut. Dar trailerul lor sau secventele vazute au prezentat o idee atat de interesanta, incat mi-a ramas in minte dupa ce-am uitat numele filmului. Si-n nopti in care nu vreau sa omor domeniul acesta facandu-l doar blog foto, le caut si le-mpartasesc.

Nopate buna.

 

P.S.

Anime. Nume : Girls und Panzer. Summary : this series centers around a group of girls who drive real-life tanks, as they compete in teams. WHAT THE FUCK !?!?!?

Eunuci intelectuali

•14 July 2012 • Leave a Comment

Cumva gasesc termenul a fi mult mai placut auzului decat insultele obijnuite aduse inteligentei. In cinstea lor, in cinstea “eunucilor intelectuali”

Nu este nimic nou sub soare. Fericit pentru noua insulta gasita, am zis ca inainte sa o inregistrez sa caut la osim. Era deja. Nu este nimic nou sub soare.

“Continuum (2012)” – TV Series

•15 June 2012 • Leave a Comment

La sugestia unui prieten, am început să mă uit la Continuum. Până acum îmi place, e un serial drăguţ care ar fi putut să fie superb.
Premiza pleacă de la o distopie in 2077 unde coorporaţiile controlează totul inclusiv libertea de exprimare. Teroriştii omoară câţiva din directorii companiei centrale plus vreo 30k victime colaterale, apoi sunt condamnaţi la moarte, ca să fugă în timp cu doamna poliţist care a încercat să îi oprească. Dacă eşti în 2012 şi ai ghicit că vor călători până în, ei bine, 2012, ai o bilă albă pentru că nu eşti nătâng(ă). Dacă data e ceva mai târzie, atunci primeşti +1 internets că ştii să citeşti data postului.
Deci avem o poliţistă din viitor care cu nişte tehnologii din viitor încearcă să prindă nişte terorişti din viitor. Şi aici mă lovesc de al doilea lucru care m-a enervat. Tanti a venit din viitor. Pentru noi. Din perspectiva ei a plecat din prezent şi a ajuns în trecut. De acord că este foarte deschisă la minte (OMG! Timetravel works!!!) dar mi s-ar fi părut mai logic să folosească reperele ei temporale şi nu pe ale noastre. Sau măcar odată să se certe cu puştiu’ care-o ajută pe tema asta. Eu călător în timp încerc să ajung din trecutul vostru în prezentul meu. Eu ajutor de călător în timp încerc să îmi duc prietenul din prezentul meu în viitorul lui. Observaţi diferenţa subtilă ?
Prima chestie care nu mi-a plăcut e că dracii sunt prea negrii. Adică după seriale ca Heroes şi Game of Thrones, unde cea mai mare parte din distribuţie are o moralitate gri, când nici după două sezoane nu ştii dacă Xulescu e alb sau negru, căci face şi bune şi rele, nu diger prea uşor rahatul acesta cu luptătorii pentru libertate aka teroriştii, care şi-au riscat vieţile pentru libertăţile troglodiţilor ălora, vor lăsa o urmă de cadavre. Ok, înţeleg, calea cea mai rapidă e cea violentă, dar puii mei mă, după ce-i bagi ăluia tazeru-n gât, trebuie să i-l şi suceşti ? Ce câştigi din asta ? Un spanac de manipulare a opiniei, vai tu ce răi sunt ăia.
În loc să avem parte de personaje cu moralitate dubioasă, care luptă pentru ce e bine cu nişte metode rele, în loc să avem o poveste incitantă, avem bălăcăreala asta de draci prea negrii ca să fie plauzibili.

P.S. Cum spanac opresc autocorrectul ăsta infect ?

Reset

•1 June 2012 • 5 Comments

1 iunie. Frumoasa zi a copilului ne aduce resetul copilariei pe acest an. Se face reset la bile albe[1], bile negre[2], cookiez-uri[3] si internets[4]. Sa vedem la anul cum va fi totalul.


[1] – bilele albe se castiga pentru raspunsuri corecte la intrebari grele
[2] – bilele negre se castiga pentru o lipsa acuta de cunoastere
[3] – cookiez-urile se castiga pentru ajutorul oferit
[4] – internets-urile se castiga pentru replici inteligente online

Ex : Un clip cu The Avengers, A intreaba “din ce film e asta”, B raspunde “get the f#%k of the internet”. A primeste o bila neagra, B un internet.

Cinematograf 3D Calarasi – cronica

•13 May 2012 • Leave a Comment

Mergând prin oraş văd un afiş : ”Pirates! Band of Misfits” la Teatrul Popular. Fiind unul dintre filmele pe care îmi doream să le văd, am decis să ignor avertismentele care se gândeau la păstrarea integrităţii mele corporale[1] şi să mă duc la fostul Teatru Popular să văd despre ce este vorba. Erau trei zile de spectacol, vineri, sâmbătă şi duminică, cu două sau trei reprezentaţii pe zi. Am ales duminică ora 10’30.

Cu ceva mai puţin de o oră înainte am fost acolo să îmi iau bilete. Vântul schimbării şi al marketingului băteau prin sală … a pustiu. Mă bucur însă să aleg două locuri centrale, dau 12 lei pe bilet pentru un film 3D şi mă duc spre cofetărie (nu era zbor Wizz Air să stau lângă uşă să prind primul locurile bune).

Venind şi ora filmului, am intrat în sală cu ochelarii 3D în mânuţă şi am avut parte de o reacţie pe care majoritatea creatorilor de emoticonuri o numesc ‘jawdrop’ [2]. Sala era complet schimbată. Au reamenajat’o acum câţiva ani, schimbând scaunele galbui şi tocite cu unele vişinii frumoase şi arăta chiar foarte bine. Acum însă arăta bestial. Imaginaţi’vă orice cinematograf modern din Bucureşti şi reduceţi numărul de locuri. Scaune mari, roşii, comode, cu spaţiu de depozitat paharul de carton de cola. Zugrăvit, totul frumos şi nou. Am fost impresionat.

Filmul s’a auzit bine, fără acel ‘am cu ce mă, am cu ce’ dat blană al unui IMAX. Imaginea 3D pe timpul trailerelor precum şi a primelor minute din film a lăsat de dorit. Nu ştiu cauza, nefiind expert în domeniu nu’mi dau cu presupusul, dar se vedea de parcă nu aveam ochelarii la ochi. Din fericire s’a remediat şi am avut parte de un film 3D. Per total a fost o experienţă neaşteptat de plăcută.

Acesta este punctul în care îmi transform postul din naraţiune în eseu ‘for and against’. Pe de o parte vreau să fac reclamă acestui cinematograf. Cu cât vin mai mulţi oameni plătitori de bilet, cu atât scad şansele falimentului şi şansele de a fi singur în sală. Ambele lucruri sunt extrem de neplăcute, având în spate experienţa fostului Cinematograf Orizont. Nu am văzut ‘Return of the Jedi’ după ce văzusem primele două filme, pentru că eram singurul în sală şi n’au dat drumul la proiecţie şi a trebuit să merg până la Bucureşti să văd 300, atunci când cinematograful nu mai exista de loc.

Pe de cealaltă parte, mediatizându’l, cinematograful are şansa să devină un loc ‘cool’ unde vin toţi ţăranii cu piţipoance la braţ. Da, am o atitudine elitistă de scârbă. Dar vreau să văd un film într’un mediu civilizat. La teatru, ironia că telefonul de ultimă generaţie este mai inteligent decât utilizatorul său (care nu ştie ce butoane să apese să îl dea pe silenţios), dar nu destul de inteligent încât să detecteze unde se află şi să se dea singur pe mut, m’a înţepat de mult prea multe ori. Deja acest lucru a ajuns o ofensă minoră şi e la modă să răspunzi în sală şi să spui ”Sunt la teatru” trogloditului de la celălalt capăt al eterului care nu se prinde că ar trebui să nu te mai deranjeze şi să închidă, nu să ceară detalii. La teatru, unde inteligenţa populară spune că vin oameni ceva mai bine crescuţi.

Filmul a fost o comedie animată, în sală erau mulţi copii. Au râs şi ei, am râs şi eu. Nu cer o linişte totală. Dar nu vreau să’mi imaginez doi mârlani vorbind despre cum ”a combinat’o pe aia” în timp ce eu aştept să apară alienul din ‘Prometheus’. Iar dacă asta se va întâmpla, mă rog ca personalul să aibă destul curaj să îi dea afrară. Eu unul voi aplauda.

1 – pisica curioasă moare repede
2 – 

Imbold fotografic

•13 May 2012 • Leave a Comment

Ştiu. E aiurea, dar oarecum tipic să vorbesc mai mult despre fotografie decât să o practic. Şi o practic mult mai mult decât o arăt. Dar să revin la imboldul meu.

S-a întâmplat ceva foarte pozitiv în cariera mea fotografică. Mi-a îngheţat camera. Aş fi spus că mi’a crăpat (gata, de acum în colo nu voi mai folosi cratima ! până când nu vine o prinţesă în armură stralucitoare care să mă salveze şi să îmi spună unde spanac e cratima pe tastatura în română , eu dau cu flit şi trec la folosirea apostrofului) dar a crăpa implică existenţa unei crăpături şi n’am nici una. Cum spun englezii ”it froze”. Nu face nimic, doar îmi pâlpâie un mesaj ”Err” şi nu mă lasă să fac poze. Pot accesa meniul, pot vedea pozele de pe card, shutterul declanşează, dar nu pot schimba setări precum diafragma, expunerea, nimic. Şi pozele făcute nu apar pe card.

Iar pentru acei extratereştrii care’mi citesc blogul şi nu pricep cum de asta este un lucru pozitiv, perimiteţi’mi să vă explic. Stă în natura umană să ne dorim lucrurile pe care nu le putem avea. Sau pe care nu le putem face. Iar eu momentan nu pot face poze. Automat, capacitatea mea creatoare, întâmpinând acest mic impediment tehnic, s’a ridicat la cote înalte. Am început să văd locaţii noi pentru poze, fundaluri care ar arăta bine într’un shooting de moda, combinaţii cromatice.

Pe scurt cum mi s’o dus camera, cum mi’a venit cheful de poze. Dar cum acel chef de poze are doua elemente, cel de a trage şi cel de a arăta ce ai tras, îmi voi canaliza nou găsita capacitate creatoare spre cel de’al doilea element… dar mai încolo. Sunt în pat, cu laptopul în braţe şi picioruşele în plăpumioară. Şi nu mă mişc de’aici până’n sufragerie ca să’mi iau hard diskul portabil nici în ruptul capului. Plus că trebuie să conectez laptopul la monitorul CRT pentru o vizualizare mai bună. Şi oricum m’aş posta în faţa lui n’aş mai avea picioruşele învelite… şi , şi …

Da. Nota bene. Data viitoare când îţi vine cheful să faci ceva … fă , nu mai scrie pe blog despre asta , că până termini …

Mi s-a pierdut căţelul

•27 March 2012 • Leave a Comment

Titlul de mai sus nu vrea să fie o metaforă. Azi, câinele meu, Zuzu, pe care l-am dus câteva zile la bunica, a fugit din curte. Fără alte comentarii inutile, iată poza lui.

 

Bunica stă în zona bisericii Sfântul Gheorghe, Călăraşi (am mai întâlnit oameni care numesc zona La Petrache). Iar cainele s-a pierdut azi, 27 martie până în zona prânzului. Dacă îl vedeţi, auziţi ceva, dacă aveţi orice informaţie, vă rog să o împărtăşiţi. Ajutaţi-mi căţelul să se întorcă acasa. Menţionez că Zuzu nu era îmbrăcat în geaca lui mov când a fugit.

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.